Dezbracat de iluzie, percepi infinitul in care esti absorbit in totalitate, infinitul eliberat de acapararea finita a structurilor iluzorii, infinitul care nu are forma, timp sau spatiu pentru ca el este mai mult decat incomensurabilul, este ceea ce se cauta dintotdeauna, particula care fara forma, timp si spatiu locuieste in inima. Locul ei se regaseste in camera a 5-a inimii iar creierul ei este lagatura sa din plexul solar definidu-se inteligenta totalitara. Conexiunea sa cu intregul este realizata prin conexiunile din partea plexului solar, inima si creierul infinit localizat la aproximativ 30 de cm deasupra capului care impreuna realizeaza unificarea intregului, adevarul existential sindolo de existenta finita si trup fizic.
Coborâtă în inimă fără niciun gând și numai imaginea, m-am trezit intrebandu-ma: Doamne ce vrei să îmi arăți?
Astfel că am observat că din inima mea curgea ceva asemănător unei plasme- apă, cert este ca nu-mi dădeam seama exact care era dar aceasta avea o culoare verde foarte deschis, un altfel de verde iar de sus din univers venea către mine, trecand prin mine până în centrul inimii mele străbătand o rază dreapta alb- albastră.
Acea lumina verde care tot curgea din inimă începuse să inunde întreaga camera iar mai apoi întreaga casă ieșind în exterior ,era peste tot creând un gen de cerc cu raze de lumină care curgeau necontenit și se extindeau peste întreg pământul…când erau încă mici am observat lumea deschisa… lumea nevăzută, și mulți unicorni erau pe lângă mine, dragoni și alte ființe de lumină.
Acele unde sau raze verzi se extindeau tot mai departe și mai departe până am observat că au ieșit de pe pământ…din galaxie, galaxii, univers , universuri… toate erau străbătute de aceasta…apoi am trecut prin marea alba iar după ea am ajuns in Sursă iar când m-am perceput aici deodată am văzut că Doamne coboară din El în mine în inima și din inimă în exteriorul meu creând o forma pe care o percep când sunt în meditație în punctul zero.
Orice este in jur, orice se întâmplă în afara mea nu mă afectează.
Rămân în liniștea și pacea interioara și mă percep într-o stare interioara de divinitate.
O liniște atât de cuprinzătoare pleacă din inima mea și străbate întregul și simt ca aceasta înrădăcinare a fost creata atât de puternic încât nicio furtuna nu mai poate mișca de pe loc acest munte fără voia creatorului său.
Nicio acțiune fizica nu mă scoate din aceasta liniste adâncă și cam tot ce îmi doresc este sa meditez abandonandu-ma in aceasta perfecțiune care se simte în interior in centru inimii…as rătăci in aceasta stare netulburată la infinit și infinitul și dincolo de el.
Ai Ales sa creezi o lume și o planetă frumoasa aproape de steaua ta preferata in care atât de multă iubire ai pus încât ea a început să ardă de fericire…soarele meu…apoi Ai Ales sa Te întrupezi pe minunata planeta frumoasa creandu-ti un trup firav și în care ai suflat Scânteia Ta Divină că mai apoi trupul să fie plin de Duh și viața sa-i curgă prin vene iar pământul să-i fie casa in conexiunea lui cu toată natura și ai așteptat…trezirea lor…pentru că de fapt aceasta era CEEA CE MINTEA NU INTELEGE: te experimentai pe tine pena la trezirea TA IN MAMA PAMANT! Pentru că totul ar fi fost mult prea monoton daca nu era așa cum este și astfel că am ajuns aici…
Și ne-am trezit…Te-ai trezit în noi și ai inceput să Te Regăsești …
Sa te unești…în Spirit…cu toate bucățelele Tale Divine…în Tine …Treaz…Înapoi…TU UNUL SI ACELAȘI DOAMNE!
Apoi ai inceput să alegi iar aici eu nu am înțeles de ce alegi partea din tine…dar mi-ai Spus să mă liniștesc să am răbdare și voi afla curând.
Apoi am privit din nou viziunea in care urcam pe lianele albe…și totul părea desprins dintr-o mare de iubire …era puritatea ta …erai TU DIVINUL!
Am lăsat să ningă pe mine…am lăsat să ningă pe mine și a nins. Erau lumini albe, erai TU Doamne.
Nu mai simțeam frigul. Mama Pamant mă înconjurase cu parul ei și mă ținea strâns…în brațele ei suave și o priveam minute intregi fără să-i spun nimic…eram una.
Am lăsat să ningă pe mine…curățăm lacrimile de toate grijile iar ele se transformau in lumini. Urcau luminile către cer. La așteptai fericit, le îmbrățișai zâmbindu-le și dispăreai cu ele in neant.
Ai Ales sa Te întrupezi și să Te Regăsești!
Aceasta este cea mai mare realizare.
Picaturile de roua absorbeau tot cerul iar norii se deschisesera pentru a treia oara in universul marginilor picaturii de roua cazuta pe obraz, lacrima a urcat peste infinit, a imbratisat incomensuralibul si a absorbit in inteligenta creativa a mijlocului sau partile care au urmat sa se integreze pentru regasirea din uitare , perfectiunea care se trezise la viata acum, printre unde de energii care curegeau din undele create de aripi de vultur ce isi continua zborul , undele absorbite in minuscula picatura de roua incepand sa exteriorizeze valuri formate din capacitatea de a lucra universuri impreuna pana la unificarea completa a cerului si pamantului puncte care mai apoi si-au sters amprentele in fara forma si culoare redevenite esenta din interior iar atunci am perceput cum zidurile si coaja coconului a cazut iar lumina alba scaldand pana in profunzime picatura de roua revigorase toate celulele care acum au inceput sa fie un tot care construiau permiterea reintregirii adevarului, lipindu-se bucata cu bucata , nor cu nos in albul complet pe un fundal negativ devenit aliatul perfectiunii pentru ca in el se regasea insasi perfectiunea, devenise umbra vindecata de umbra, curgand in roua amestecata cu mirosul inefabil al trandafirilor nascuti dimineata in primele raze de lumina, aici toata informatia cuprinsa in existenta picaturii de roua deschidea fisiere intregi de materie prin care incepuse sa curga energia care aducea cu ea toata restructurarea apartinand perfectiunii iar perfectiunea apartinand interiorului tau, peste care se asezau linistite primele particule din fulgii de nea care se topeau in tine crescand revigorarea pana la infinit si dincolo de infinit in nemarginirea ta, un suflu al aripilor fluturelui care isi regasise existenta cu adevarat, absorbind si hranindu-se din adevarul sau, informatii care il urcau in existentialitate dizolvata in incomensurabil permitand creatiei din creator sa se nasca in primele varfuri de trandafir iar roua proteja acum realitatea care incepuse sa curga prin toata existenta cu maxima sa capacitate de creatie activa… eram acum…eram totul.