Reconstructia se realizeaza pe toate straturile energetice pana la fuzionarea deplina in unul singur. Aceasta este revenirea la intreg.
Da ceata jos de pe ochi, trage perdeaua, ceea ce crezi ca esti este de fapt iluzia, este bariera pe care ti-ai creat-o pentru a te simti bine in coconul ta, sparge coaja si iesi afara din cocon, elibereaza-te de bariere, darama zidul contruit in ani si ani. Ce esti tu?
Acum este momentul sa iti reconstruiesti legaturile, sa permiti adevarului tau interior sa triumfe, acum este momentul sa fii tu adevarul.
Când începi să știi prin simpla conștientizare a momentului, că toate iluziile nu au fost decât iluzii, pentru tine, iluzii care te-au ținut captiv într-o lume ideală în idealul său iluzoriu, specifică, pentru a te educa într-un mediu și religii bine predefinite și care erau programate să nască adormirea sufletulu, atunci deja incepi să părăsești ciclul tău de gheață, în care ai mers uneori mai multe vieți la rând, și devenind fluture, așa cum TU AI FOST CREAT dinainte să te naști, realizezi desăvârșirea ta pe drumul pe care Spiritul Tu Cel care ești și-a propus să fie pentru buna Sa Creștere.
Ai urcat pe toate lianele ca mai apoi sa cobori in contemplarea Divină, tu Esență care te regăsești în privirea universului pentru că ai ales să fii o viață frumoasă, perfecta, deplină până dintotdeauna printre toate firele crescute peste stâncile semețe care îmi ies din apa de cristal și reflectă lumina soarelui printre stropii de nori…acolo în interior celulele refăceau întregul iar tu savurai întregul privind prin ochii de copil puritatea acestui infinit.Fractalii erau mama ta și tatăl tău. Te absorbeau iar tu ieșeai învingând toate fricile și coborau Oana în cele mai întunecate încăperi împreună cu frumusețea ta plasmatica, cristal fără formă și culoare, fără timp și spațiu urci și apoi cobori până ramai în centrul tau, ești dintotdeauna echilibru.Te-Ai regăsit în Liniște.
Mi-am privit mâinile…erau albe…era o lumină albă pe mâinile mele care strălucea ca un diamant refractat in miliarde de culori particule infinite ce plecau de la mine peste tot întregul…urmarindu-le am perceput cum în fiecare particula strălucitoare în razele de lumina din soare, erau alte miliarde de universuri iar în aceste universuri se regasea un infinit…în sfârșit începusem să creez cu adevărat…în sfârșit eram adevărul ….m-am reîntors la mâini și le-am privit din nou până am devenit una cu albul strălucitor in care m-am contopit cu întregul și mai apoi m-am așezat jos undeva pe fire de iarbă pline de roua și am privit cerul…se așezase tot cerul jos iar eu eram deasupra firelor de nori albaștri, creând conexiunea infinitului prin imaginile răsturnate ce începuseră să nască ființe strălucitoare călduroase din soare și din luminile lunilor peste care am trecut cu privirea iar ele au zâmbit. Ești Tu pe cel mai mic fir în care firul renaște la infinit.
Coboară perfecțiune prin toate unghiurile in care am lăsat părți din inimă rotindu-se în căldură dintre palmele mele pe nivelurile diferite ale unuia și aceluiași întreg în care să fii și să devii așa cum dintotdeauna perfecțiune ai fost creat in Tine Culoare fără de culoare prin minunile din aceste unghiuri fără formă care niciodată nu au să adoarmă pentru că ele veșnic imortale sunt urmate de inimi de soare și lună cu viața și stele și de sângele cald ce curge prin răsuflarea întregului…coboară Acum și străbate cu fulgerele tale cerul pentru că atunci când ele se vor uni se vor naște din nou și atunci ele sunt una in Tine.