Practica recunostintei

Practicand recunoștința profundă pentru întrega existență, pentru tot ceea ce este, ființă umană integrează energia și vibrația purității sale, o declanșează din interiorul său și o parcurge.
Mulțumirea cu recunoștință reprezintă îmbinarea simțirilor divine. Expresia divină exaltă în nucleul celulei, celula întinerește, se regenerează pe sine însăși deoarece stăpânul, adică tu, practici aceste forme de ancorare în armonia universală.
Pentru regăsirea în profunzime, conștientizare și armonizeazarea întregului univers, se declanșează regăsirea de sine iar regăsirea de sine, pentru a fi parcursă, ființă umană necesită să se deschidă către abandonul deplin, în esența divină interioară.

Și pentru că toate acestea să fie imprimate la nivel cuantic, să fie manifestate în trup și simțire, avem nevoie de noi înșine, de focul sacru viu, care există dintotdeauna în noi.

Și pentru că toate acestea să se mențină vii, avem nevoie să ne stăpânim mintea, să ne eliberăm iluziile și ego, să ne curățăm subconștientul și cu cât ne ancoram în starea de liniște atotcuprinzătoare, vibrațiile noastre se manifestă de la sine într-un tot complet. Inseparabil. Inseparabil de întreaga existență, prin razele divine ce emană din centru nucleu în tot ceea ce este și împreună cu cei din jur, într-un echilibru divin, adus la stare inefabilă, în contopire completă, se parcurge în beatitudine.

Regăsirea nu este despre un trup sau o simțire anume.
Regăsirea este despre a dizolva tot și despre a aparține conștiinței superioare, prin reabsortie a tuturor elementelor anterioare, aceasta reprezintă starea inefabilă.
Aceasta stare se ancorează prin uman, fără că umanul să o reprezinte, divinul realizează procesul prin înțelepciunea interioară și o exprimă în întreg.

Lasă un răspuns