Liniștea interioară se cuprinse într-un dans feeric cu liniștea exterioara, intinzandu-se la infinit.
În sfârșit am simțit liniștea atotcuprinzătoare, cea din interior pătrunzând până în soare, conectandu-se in întreg și imbratisand universul.
Este liniștea deplină.
Abandonul.
Cuprinzând cu brațele senine ale iubirii, mintea și-a abandonat firea în însăși esența și astfel, iubirea a patruns pretutindeni. Iubirea divină ce își are viața în interior cuprinzandu-se in univers, unindu-se cu universul, a curs pretutindeni și mai apoi s-a reîntors în trup binecuvântându-se prin sine însăși. In final, esența se binecuvânta în trup conștientă de măreția sa atotcuprinzătoare și atunci s-au topit iluziile, așteptările, creațiile, și a curs. De atunci curg. Curg in iubire.
Curg conștientă de măreția divinului ce există în ceea ce sunt, exist in divin. De atunci curg în binecuvantare. Și sunt recunoscătoare să mă aflu în măreția divinului, in gratia divinului pentru că acesta sunt!