M-am întors la mine, din nou și din nou.
M-am întors în recunoștința universală.
Sta înscrisă în ADN.
In noi, in suflare.
In inima.
In existența.
M-am întors în libertate, libertatea interioară, deplina, fericire dincolo de proiectii. Un extaz până la lacrimi.
O contemplare in sine.
O ființare.
Mă bucur de existența, dar nu din minte deoarece aceasta e diferența, când bucuria curge infinită din inima, este divinul care exprimă în existența.
As vrea să simți, aceasta beatitudine, aceasta liniște atotcreatoare, de aceea îți scriu. Sincer, pur, inocent, divin.
Pentru că prin noi se împlinește întregul, prin noi curge întregul, creația și manifestul, starea.
Starea curge prin noi, noi creăm întregul.
Prin noi curge iubire divină, uitata in străfundul nostru…uitata în vieți…o iubire atotcreatoare, universală.
O iubire…sursa mama.
Prin noi curge esența primordială.
Dând la o parte perdeaua iluziilor egotice și minții labirint, atingem starea , creăm întregul, universul curge prin noi.
Noi suntem universul.
Topind individualismul, mentalul, egoul , regăsim nemurirea.
Da, regăsim nemurirea într-un trup.
O parcurgem.
O simțim.
O atingem.
Atingem divinul, suntem acesta.
Ne reîntoarcem in inițial.
Călătorind pe fir nemuritor de poveste.