Trăia odată, o minunata zâna
Era desprinsă din soare
Atât de mult și-a dorit să experimenteze viața de pe pământ încât și-a rugat creatorul (soarele) sa-i de-a voie sa coboare pe pământ și să se bucure de o viață temporara pe aceasta planeta.
-Bine, bine dar tu ești nemuritoare , i-a spus soarele minunatei copile
De vei coborâ acolo pe pământ, vei trai o viață trecătoare și mai apoi când vara se va sfârși, tu te vei păli și vei trece în neființă după această călătorie, pe când aici în mine, împreună cu mine, tu ești dintotdeauna nemuritoare.
-Da, dar totuși , privind de atât de multe ori aceasta minunata planeta din aproprierea noastră, as vrea să cobor, să călătoresc către ea și să mă bucur de minunăția ei, să trăiesc, chiar și pentru o vara , această experiență.
Și pentru că își dorise atât de mult, minunata zâna , coborâ pe pământ.
Într-o singură viață.
Într-o singură existență.
Toată vara se bucura de cine devenise și la final , era pregătită să plece dar ea uitase de unde vine și ceea ce este la esența sa și se unise cu identificarea suferindă a unei existențe trecătoare.
Uitând ceea ce este la esența căuta să își amintească însă fantasticul ei imaginar îi aducea informație iluzie din traiectorii mentale purtând-o pretutindeni și fără sens , iar micuța zâna devenea din ce in ce mai tristă.
Prinsa în capcană minții ei, pe care o primise in momentul in care alesese să coboare pe pământ, îi era foarte greu îi era sa se întoarcă în starea ei reală cea dinainte, pentru că exista această identificare cum că ea este o simplă și banala floare …de pe pământ.
Dar, într-o zi, intr-o minunata clipa, însăși sursa din care zâna noastră coborâse, se decise să o trezească și să-i arate calea și minunata zâna se trezi.
Descoperind ceea ce era ea în esență , atât de fericită fu’ încât își elibera imediat toată iluzia mentală și își permise să fie ceea ce este ea cu adevărat până la final pentru că finalul ca și începutul, nu mai existau în sine.
Fiindu-i revelata starea inițială, minunata zâna începu să revină pas cu pas, la ceea ce era în esență. Aceasta transformare îi aducea pacea și liniștea pe care le uitase îngropate în adâncurile ei, în momentul în care alesese să coboare, pe pământ.