Cine crede că face? Cine crede că respectă regulile și crează traiectorii? Mintea. Mintea crede și are controlul până în momentul în care controlul minții este dizolvat în conștiință, iar din conștiință curge starea de claritate deplină. Iadul și entitățile de care vă temeți sunt în mintea voastră. Acestea sunt proiecții, dar unii dintre voi sunteți atât de profund înrădăcinați în aceste credințe încât nu observați iluzia și o perpetuați prin proiecții exterioare. Entități, vieți, creații, extratereștri, dimensiuni, iluzii peste iluzii, exact cum iluzia tunelului de lumină există în voi, la fel și iluzia morții și a supraviețuirii, a vieții în sine, protecția din spatele retinei. Esența nu este să pătrunzi toate acestea la un loc, ci esența este să transcenzi prin eliberare totală. Aceasta este desăvârșirea de sine, în care rămâne nemanifest. Și da, este foarte greu să ajungi aici; este mult de eliberat, iar mintea va căuta întotdeauna, prin toate scopurile și mijloacele, să te tragă înapoi în creația sa.
Ascensiunea modifică percepția.
Tu cauți ceea ce este deja acasă.
Pentru că nu vezi, urli in gura mare că cei din jur sunt vinovați pentru aceasta.
Când te întorci acasă observi că ai fost în iluzie și nu puteai observa și când observi îți este luat valul de pe ochi.
-Ah, aici era, cât am căutat! Căutarea exterioara te îndepărtează de centru.
Când ai eliberat căutarea se modifică percepția.