Când spunem că suntem aici, aceasta presupune că am exclus in totalitate timpul (trecut prezent viitor) astfel suntem eliberați de traiectoriile timp și spațiu prin unificarea in ștergere completa a tuturor traiectoriilor in vid, care conduce existența în unificarea cu nemanifestat. Aceasta în sine, eliberata fiind de traiectoriile spatiu și timp , percepția este dilatata printr-o nouă perspectivă de accesare în conștiința, nivel superior de manifestare, in flux universal datorită motivului că mintea este parcursa până la eliberare totala cu tot ceea ce presupune ca fiind aspectele de subconștient- conștient prin care aceasta a trasat întotdeauna traiectorii și circumstanțe ce au fost parcurse pas cu pas fie că s-au conștientizat sau au fost mai puțin conștientizate de ființa umană.
Numai prin unealta minte percepem timpul și spațiu tocmai acesta este marea diferență între capacitatea de a percepe din perspectiva mentala creația și capacitatea de a percepe prin însăși conștiința, creația manifestată.
In cuantic avem multitudinea manifestării fără început sau sfârșit și depinde în exclusivitate de fiecare dintre noi, cât ne permitem aceasta.
Participarea activă în manifestarea universală, reîntors in stare inițiala, fara aspecte sau traiectorii, amplifica in mod permanent, percepția in fluxul universal și parcurgerea fără parcurgere inițita de minte, ea fiind aspectul secundar în moment ce potențialul nelimitat interior, manifestă starea inițială și îndeplinește creația in sine.