Toată construcția minții tale ce rulează pe pilot automat în existență ta proprie, reprezintă a rătăci în labirintul mental.
Te identifici cu toate elementele din existență ta , considerând că toate acele elemente sunt reale și îți aparțin și numai în momentul eliberării depline de multitudinile labirintului minții tale, observi că ceea ce este , este perfect exact asa cum este, astfel incepi să te scuturi de toate traiectoriile anterioare.
Nu ai cum să observi că te conduce mintea până nu ești pregătit să percepi acest element, pentru a percepe mintea după zeci de ani de identificare, ai nevoie de acel declic și de conștientizare profundă.
Pentru că ai rulat în toată această perioadă de viață, în acest element ce se recrează de la sine, se reinventează și o face dacă-i este amenințată existența, este necesar să vrei să vezi ceea ce este dincolo de iluziile minții tale.
Iluziile reprezintă tiparele pe care le menții , sunt acele idealuri sau credințe și toate traiectoriile ce știi că în momentul acum, considerând că îți sunt atât de vitale, ceea ce in definitiv nu exista. Mintea îți este un mecanism, mecanismul minții îl pătrunzi în conștiința de sine.
Părțile subconștientului încărcat cu toate traiectoriile aparțin de mintea ta. Ele pot ieși la suprafata și îți pot crea situații de existență pe care tu sa rulezi mai departe.
Neidentificarea reprezintă abandonarea propriei existențe în sine, pentru a parcurge starea inițială, aceasta ce este așa cum este, fara traietorii și fără direcții, este trăirea din momentul acum, fără nicio impunere, fără nicio traiectorie, deoarece ea curge prin firescul absolut a regăsirii complete, clipa fără nicio redare, momentul fara nicio definiție a lui. Momentul trăirii complete reprezintă curgerea armonioasă și echilibrată fără identificare.