Mintea crede că blochează, când de fapt tu nu ai niciun blocaj.
Aud des ‘am un blocaj’. Ba nu, nu ai un blocaj, dar mintea ta are, deoarece se identifică. Mintea își crează un ideal, trasează și judecă.
Dar tu nu ești mintea ta.
Tu ești cu mult mai mult decât mintea ta, dar te identifici; cât este identificare, este minte.
Mintea ta se absoarbe în fluxul de redare; acolo este nirvana.
Mintea ta ești tu până în momentul redării din flux, când ea devine canalul de transmisie și are un filtru curat; apoi, mintea se absoarbe complet.
Când mintea este absorbită complet, nu există traseu, redare, nu vrei să faci, vine de la sine.
Tu când ieși din mintea ta?
Când participi activ în existența ta?
Să înțelegi profund ce este frica înseamnă să o accepți; ia-ți umbrele la purificat, astfel le vei putea elibera.
Existența pură înseamnă eliberarea din iadul minții.
Raiul și iadul sunt în noi; de noi depinde unde ne situăm.
Toate fricile, anxietățile, toate bolile pleacă în primul rând din mintea ființelor umane.
Când nu este mintea, este nirvana.
Când este mintea, este suferința.
Este simplu, fraților.
Este simplu și necesita perseverență, perseverență și răbdarea se cultiva , se parcurg tot prin glas divin interior și numai prin ele se realizează întregul proces eliberator.
Când spui că vrei sa faci aia și cu cealaltă, întrebarea este cine vrea cu adevărat să facă: tu sau mintea ta?
Pentru că mintea umana rulează de la sine însăși in inconștiență de sine interior, conducând prin inconștient- existența ființei.
Conștientizarea reprezintă parcursul eliberării acestui proces mental.
De multe ori, informația vă trece pe la ureche, intră pe o ureche și iese pe cealaltă. Acum ceva vreme in urma, intrau și ieșeau fiintele umane de pe grupurile mele deoarece nu exista înțelegere, nu eram/sunt înțeleasă și de ce?
Nivelul conștientizării este nivelul la care se situează ființa umană și percepția pentru a traduce informația este depășită de situație; de ce? Un aspect extrem de important este că ființa umană dorește totul de-a gata și nu are răbdare cu sine însăși în procesul ei de descoperire de sine, acceptare, abandon, parcurgere.
Prin parcurgere intervine vindecarea.
Vindecarea intervine în puțin, nu în mult.
Nu în delăsare, nu în ignoranță, vine prin suflu interior către exterior și se crează.
Se renaște, se transcende și se modifică, deoarece pe sine însăși se autodistruge pentru a se recrea; aceasta este o continuitate și, pentru a ancora aceasta în existență, se parcurg pașii spre eliberarea proiecțiilor. Proiecțiile sunt aspectele distructive, prin însăși prezența lor în mental. În definitiv, protecția și proiectarea nu există, deoarece visul este reabsorbit în vid prin însuși visul. Antimateria este prezentă, dar nu este pe deplin înțeleasă; ea nu manifestă pentru că nu participă in manifest, dar mintea proiectează.
Pentru a înțelege antimateria, voi, pe voi înșivă, este necesar să reușiți să vă abandonati în divin.