De ce îți este greu omule, sa asculți de inima ta?
De ce îți este atât de ușor omule, să arunci cu furie în afara ta?
De ce te-ai pierdut pe drum rătăcind in iluzia minții tale?
Unde este căldură inimii tale omule, unde îți este puritatea, unde e iubirea ta ?
Ce ești tu acum, omule
Ce ai devenit, pe pământ?
Fericirea ta omule este simțirea ta, iubirea ta, inocenta ta, puritatea ta, regăsirea ta cu tine și cu măreția întregului.
Din întreg vii.
In întreg te întorci.
Mă întorc acasă PURĂ, omule.
Mă simt vindecata.
Mă întorc acasă, curată omule.
Mă simt ELIBERATĂ.
Mă simt vie, omule.
Și nu te judec că mă judeci sau că mă privești prin mentalul tău și că mă conduci în umbrele tale, nu te judec omule.
Am trecut pe acolo.
Dar am ales să mă vindec.
Sunt regăsită. Sunt suficientă mie, nu cer și nu caut, doar sunt.
M-am abandonat întregului.
Și inima m-a condus pe cale.
Și nu te judec pentru că nu mii judecata minții la putere și nici mintea să-mi creeze suferința.
Nu te judec pentru că inima nu judecă.
Ea vibrează iubirea atotcuprinzătoare.
Și nu vei afla niciodată, omule.
Ce este VIAȚĂ VIE !
Ce este fericirea și libertatea.
Ce este pacea atotcuprinzătoare:
Până nu îți vei elibera TOT ce ai adunat, în tine