Îmi scriu traseul, îmi redau existența, din simțire, din binecuvântarea inimii, prin focul sacru, prin viul vieții, pretutindeni.
Îmi scriu pas cu pas existența, din întreg in întreg, cu lacrimi, cu zâmbete, cu îmbrățișări, cu iubire, cu energia vie a creatorului, a sursei atotcuprinzătoarea, miraculoasa energie nemuritoare, fara de inceput și sfârșit.
Prin simțire, prin inima, prin cuvânt, prin vibrație de iubire divină, necondiționată, pură.
M-am întins pe zăpada, zăpadă topita de vibrația inimii…pretutindeni nascandu-se din mama Pamant flori și iarba de recunoștință, conștiința divină.
Intr-un apus cald într-o zi de iarna cu stropi de ploaie, clipa, in clipa acum.
Totul devenise una cu tot, dansând armonios într-un tot unitar, o beatitudine, o încântare a inimii, o roua nemuritoare ce picura în toată ființa, o existența. Energii care curgeau îmbinate într-un întreg, și mă simțeam bine, mă simțeam fericire, mă simțeam clipa, o clipă ce s-a dilatat dincolo de infinit.
Infinit, inefabil, pacea profundă, liniștea profundă, o trăire fara de cuvânt.
M-am întins împreună cu păsările, pe câmpuri, prin păduri și la margini de apă curgătoare, îmbrățișând creația, îmbrățișând viața, bucurie pură, inocenta, din focul sacru viu, îmbrățișând oamenii, marea și cerul… întregul pământ și mi-am văzut emanația, emanația divină, esența blândă din soarele divin.
Din această transformare mistică am inceput sa curg la infinit.